Poveste din înalt

Poveste din înalt

 

Trecători prin viaţă cum suntem, am fost luată prin surprindere de această fotografie, întâmplătoare sau nu, pentru prima dată m-am văzut în această imagine direct pe ecranul telefonului cu Tatăl Ceresc deasupra capului meu. Este de înţeles că era deschis şi programat să realizeze o fotografie deloc aranjată. Mare mi-a fost mirarea de imaginea ce mi s-a arătat cu constatarea că în telefon era mult mai clară imaginea, dar, cum n-am zăbovit deloc, am trecut repede la realizarea ei, pentru că n-am reuşit să fac decât una, în secunda doi m-am întors cu ochii spre cer să văd mai bine imaginea şi cu părere de rău minunea nu mai era pe cer, acel nor se disipase foarte repede, ceea ce m-a surprins şi pe mine a fost faptul că, în cazul prezentat s-au întâmplat lucrurile într-o viteză uimitoare în contextul în care nu e prima dată când fac fotografii, şi sunt zile când norii pur şi simplu stau pe loc.

Acum, am să vin c-o prezentare mult mai detaliată a ceea ce văd eu în această fotografie, il vedem pe Tatăl Ceresc cu mâna pe sus scriind ceva, în spatele Lui este un Înger care are ceva în spate care seamănă cu o aripă, dar noi ştim deja că Îngerii nu au aripi, acel ceva arată ca un fel de tetraedru dublu sau mai degrabă seamănă foarte bine cu o Merkabah, sau cel puţin sacul cu daruri aşa cum l-am numit eu pe la început. Merkabah este un vehicul, un car al Luminii Divine care mai poate însemna "carul care ridică un om pe tronul lui Dumnezeu / în faţa lui Dumnezeu" folosit de Maeştri pentru a se conecta cu nivelurile superioare. Acest subiect este descris foarte bine în acest material ce l-am găsit pe internet definind bine definiţia lui Merkabah ... simboluri sacre ...

Între Tatăl şi Înger există doua inimi Yin şi Yang una plină şi una doar conturată aşezată între ei şi cealaltă în spate, unde ar mai fi un contur de Înger. Este o imagine de luat în seamă pentru că nu suntem singuri şi cu siguranţă suntem supravegheaţi şi mesajele vin şi prin această cale.

În semn de Recunoştinţă pentru ceea ce am primit şi ni s-a oferit am să-i dedic Tatălui o Poezie scrisă prin anul 2017 şi care n-a fost publicată până acum. De asemenea, îi trimit şi un Trandafir de Lumină pe calea Luminii şi am să-l rog cum fac de fiecare dată, să-l planteze în gradina mea de sus.

Îţi mulţumesc Doamne că eşti în inima mea, îţi multumesc Hristoase că eşti în conştiinţa mea, îţi mulţumesc Duh Sfânt că mi-ai aliniat inima la acest cânt ...

TATĂL SOARE / MAMA LUNĂ – TATĂL / MAMĂ DUMNEZEU

Sunt Foarte Recunoscătoare –

Celor doi mândrii îngerei,

Care-mi stau pe umerii mei,

De la întâi – ale fiecărei luni,

Mă ghidează-n tot-timpul anului.

Mulțumesc Tată Soare! Tu mă însoțești,

De la nașterea mea, mă tot călăuzești,

Te cobori cu razele tale binevoitoare,

Întru mine, într-o taină amețitoare.

Mulțumesc și Mamei Lună ...

Se coboară peste mine,

     Ca o Mamă bună,

Noaptea când somnul îmi alină,

Toate tristețile din ziua cea plină.

Multumesc Mamă / Tată Dumnezeu,

Tu, care-mi ești și-n gândul meu,

Și-n inimă să te cobori, – mereu,

Cu blândețea Ta, din Sfântul Dumnezeu!

Suzi Mirea 

File de Poveste

foto :  Suzi Mirea 

Flori petale cu respect ancestral, Din dulceaţa versiune a Sf. Graal

Flori petale cu respect ancestral ' Din dulceaţa versiune a Sf. Graal

Sărutând o Floare,

O Mică Mare adiere de vânt, plasându-se pe pământ, adieri parfumate, din zambile înmiresmate, un glob amenajat, cu durere din strat, de vibraţie înaltă, a florilor simţire, o veritabilă alcătuire, cu buchetele străduţe şi de micile albinuţe, micile zburătoare, călcând din floare în floare, în pansele ameţitoare, mestecând un rod floral, o multitudine de pai corai, adunându-ne mirenii, şi alte mirodenii, o dulceaţă admiratoare, de cură cu salcâmi de vară, şi cu micile donaţii, din multiple afiliaţii, de stupizenii casa lor, a furnicuţelor erou, burlăcind de zor, o petală din amor, sărutând-o cu mult spor, de adversarul călător, el fiind şi trecător, o vizită din zbor, pe copac si chiar floare, mica albină călătoare, dar şi mult prea visătoare, o ameţi pe floare …

O Micuţă culegătoare, şi un Domn binevoitor,

Cu parfum de salvator, un veritabil cântător, veni bondarul dansator, să admire peisajul, că-i bondarul cu panajul, peisaj multicolor, pe silabe-n glas de zor, îi cântă la albină, la frunză de sulfină, culcându-se la umbra ei, apanaj de tuns costrei, vernisaj ambulatoriu, vizitând decorul, al ploilor miresme, adunându-se pe creste, de la vântul plimbător, de parfum cultivator, platinând pământul, cu hrana pădurilor, din floarea teilor şi a fructelor pădureţe, servind o masă cu tandreţe, o pulsaţie din mers, arde-o floare chiar din mers,  graţiind-o pe natură, cu apă dulce de la fântână sau din plopul curgător şi de ploaie aducător …

Îi cântă la albină, sporul să-i fie mai cu milă, o desagă pusă-n troc, revârsându-se pe loc, într-o vară cu mult soc, o socată mirifică, de la albinuţă pică, trezindu-se  de-acum, vara se duse cu al său parfum, întorcându-se din drum, glăsuind cu glas de mură, o poveste şi-o aventură, în loc de bun rămas, o luă repede la pas, că veni şi Toamna lie, cu a sa ciocârlie, melodie brumă vie, te lăsai pe o gutuie, că plecai cu dor de casă, de la vara cea gustoasă, şi cu fagure pe masă, v-am lăsat cămara plină, de multă lumină …

Mulţumindu-i la albină, vizitând o casă plină, de bucate alese, aranjându-le pe mese, de la fiinţa silitoare, binecuvântând o floare, adunase mult nectar, pusă-acum într-un pahar, sau în ceaiul cel amar, cheltuitoarea albină, puse aur de grădină, de polen mărgăritar, din jadul preparat, al naturii verde palat, O viaţă încununată cu parfum de Iubire din minunata amintire, un amor select şi mult prea perfect, amintire din iubirea verii poleită, în structura Soarelui, dimineţi amoroase, roua picurând pe sol, solitudine de zor, freamăt frunzele căzute, peste Toamna ce permite, flori lăsate la termite, hrănindu-se acum … din florile făcute scrum …

Flori petale cu respect ancestral, din dulceaţa versiune a cupei Graal!

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

Ziua Iubirii prin Razele Divine

Ziua Iubirii prin Razele Divine

Ziua Iubirii persistă prin ale sale Raze Divine. Arşiţa de Foc coborând pe pământ, petale virgine adulmecând roşiaticii maci roşii pe câmpurile verzi, peisajele pictate moderând adieri de vânt uşor plăcut, atrăgând aplauzele din soare ce se aud revărsându-se prin văile ecou, surzind plăcerea momentului prezent în frumuseţea culorilor de vară, albastra bleu albăstrea măiastră, fluturându-şi în aer frumuseţea sa de fată-a verii.

Vară dusă şi adusă de soarele arzător în eterna lui iubire, iubirea galben-aurie roz-trandafiriu-cosmic din pântecul adânc al cerului bălai, alături glăsuind păsări vioaie brăzdând cerul color, minunându-se de rarefierea aerului dansator şi nemuritor pe trepte de glasuri şi voci feminine et masculine, apusuri de mult uitate într-o lume de vibraţii înalte, apusuri violete condensate prin câmpuri cochete, pline de frumuseţile naturii ademenitoare, pliindu-se pe ochiul drăgălaş al copilului modern, înălţându-se pân’ la muntele solemn.

Ceaţa-n valuri se coboară peste-a noastră ţară, viitoare anotimpuri se suprapun prin ale noastre timpuri, timpuri înalt seducătoare prin ale noastre valuri de vieţi incandescente, viitoare porţelanuri de fiinţe creatoare dezvăluind prezentul compromis, proiectând pe cer curcubee în mister, alunecând din cerul ploios acoperind malul unui râu abrupt, vânjos, vertiginos...

Raze Divine, coborând pe coline odihnindu-se la umbra nucului străbun şi bătut de vântul cel nebun. Pe razele soarelui picură apa din ploaie, pe lacuri şi culoare de poteci noroioase, astfel că, ne amintesc de copilăria omului din soare, fiinţa solară coborâtă pe pământ pentru a lumina – cât de mult, ca un stâlp, stâlp lumină aducătoare de multă culoare, revărsându-se necontenit din razele cosmice ale Universului etern, în iluminarea cerului întunecat, în nevoi şi salt, salutând mama pamânt cu vorbe sfinte de adult, pe o scară în avânt, cochetând, noi oamenii că existăm pe acest minunat tărâm!

Calea să ne fie-aleasă 

Întru soare de acasă,

Cu legume şi pe masă,

Apă bună şi gustoasă,

La o viaţă sănătoasă ...

Toamnă, floare blândă

Eşti cu fructele în coc,

Cu mult mai plăpândă,

Decât Vara-n busuioc...

Pe când Iarna în cojoc

Primăvara iar pe joc,

Nu mai sta deloc pe loc

Viaţă, trăită cu mult foc ...

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

 

Material realizat de Suzi Mirea

A venit şi Dna Toamnă

A venit şi Dna Toamnă

A venit şi Dna Toamnă

Cu seminţele pe jos

Veveriţe se adună

La o cină şi-un ospăţ ...

Nuanţate, aranjate

De un farmec valoros

Vitamine, minerale, că-i

Cu mult prea sănătos …

Verde bradul iar rămâne

Peste Iarnă când se pune

Un omăt de îl îngheaţă

Verde acele-i, de gheaţă ...

Iar o trestie în vânt

O adoră cu un cânt

Geruind un glas plăpând

Năbuşind vocea pământ ...

Voce blândă şi culeasă

De prin case de români

Din strămoşi este aleasă

Datina e din străbuni!

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

foto :  Suzi Mirea

Foc din Soare

Foc din Soare

Un Foc din Soare ce tresară la fiecare atingere a firului de liră scăldat în razele flăcării aurii pe-o lacrimă de Mac roşiatic roua scurgându-se din înaltul cerului străveziu noaptea la lumina cerului întunecat trimiţând valuri de iubire mamei Stele Pământ şi apoi luminată de Dl Soare si Dna Lună când grăbiţi îşi trimit copiii la odihnă făcându-şi apariţia prin candelabrele ferestre acoperite de strălucirea clepsidrelor aurii, albatroşi regali, vise, gânduri şi liliacee aromatizate cu parfum de lotus purificând aerul, culcat la apa staţionară înflorită sau prin papura plăpândă bătută de vântul răvăşit şi puţin aiurit şi apoi pierdut în aerul adânc al spaţiului etern de odinioară. Din lacrima cerului coborâtă din prea plinul veşmânt se curăţă şi se spală acest minunat Pământ!

Foc de Soare, când dispare

Apă din căldare ... toarnă

Pe copaci şi flori distante!

Apa ... frunză de adună, la

Cules de poame, sacre

Prin noroi şi brumă, la uscat

Se pun la Soare, pentru Iarnă

Din cultura Verii, şi a ...

Focului din Lună!

 

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

ZIUA IUBIRII

 

    Flacăra Iubirii    ```  Raza Trandafirie

ZIUA IUBIRII

Într-o zi cu Soarele pe cer, m-am întrebat – UNDE ESTE ZIUA IUBIRII? – Aici Sunt, îmi răspunse, dar nu mă descoperă nimeni. Ziua Iubirii se vrea a fi descoperită, într-o lume ce veşnic este grăbită.

Eu sunt cel care iţi trimite raza dimineţii ce iţi dezmiardă feţişoara somnoroasă de curând trezită. Eu sunt cel care te învăluie cu energia mea aurie, din aura mea primordială îmi trimit razele hrănitoare pe toată suprafaţa pământului în stele aurii vindecătoare în coduri de vibraţii înalte. Florile mă întâmpină cu mare ardoare când le acopăr roua de pe frunte, frunze, petale şi bobocii nedescoperiţi. Somnoroasele păsărele mă întâmpină cu un glas gălăgios de ciripit voios de bun venit. Un voinic işi ia avânt pe-o rază călătoare spre soarele arzător. Dar ce să vezi, o lacrimă picurând din nor, un nor prea îndepărtat, dar ... scufundat în ochii unui vultur de-abia sculat. Şi liliacul înflorit, îmi trimite un miros din parfumul său discret. Valuri, valuri de iubiri măreţe îmi trimit florile pământului. Primul Trandafir din grădina Adamică îmi şopteşte firav la ureche... sa nu arzi prea tare, eu sunt cu mult prea gingaş, şi te caut cu multă ardoare atunci când, o floare dispare, spre înaltul cerului când se avântă pe raza ta strălucitoare pentru un salut de revedere, ridicat de vântul răscolitor şi ades răcoritor, călătorind până la casa cerului albastru de unde ne priveşti şi ne hrăneşti cu mare ardoare trimiţându-ne petale curgătoare din razele tale.

Spre briza mării de seară îmi trimit razele răcoroase spre a întâmpina întunecata noapte unde, încet, încet, vă trimit la somn şi vă las în armonia Lunii, in misterele ce se scriu prin visele voastre la lumânarea farului aprins, razele iţi cad pe pletele tale aurii în culori pastelate şi viu colorate aburinde la felinarul Lunii pline, plină de misteriile vise prin călătorii romantice sau, pline de istorii nebuloase,  din al tău conţinut din totalul vieţilor al pomului cunoaşterii... Faţa arzătoare mi-o reflect prin oglinjoara apă din mări, oceane şi lacuri stătătoare. Seducătoarele scăldătoare la puterea muntelui ce curg în jos crescând în şuroi de apă plimbătoare, apă descărcată şi împreunată cu muntele piatră ce mă ademeneşte la umbra ei să mă înclin pe o stancă în declin curgând în cascada umbroasă a muntelui străvechi străjerul luminos al cerului furtunos al nopţilor rigoare ce coboară peste văile înmiresmate de florile pădurilor, valuri dezlănţuite şi învăluite în misterul stelelor luminoase deasupra capetelor voastre. Lumină aprinsă, lumină arzătoare coboară peste noi ca o boară cu sclipiri de viaţă neatinsă în sclipiri de rouă cuprinsă de visul nemuririi, scânteia deja aprinsă.

Îmi trimit razele în scăldătoarele pământului pe nisipul înfierbântat călcând pe jarul aprins al iubirii de vară fierbinte. Apă fierbinte, apă de cer fierbinte, mai lasă un pic de răcoare pe nisip şi îmbrăcăminte. Apă din cer, apă din nor, scaldă pământul din al tău fuior de nor călător. Vânt ameţitor, vânt răvâşitor, mai trimite cât-un plic de ploaie făcător de bine şi aducător de viaţă prin al tău motor, de fulger răcoritor.

Iarna prefer să stau retras în cuib de cuc şi la voi să mă uit, dând perdeaua la o parte un minut două, cu raze moi ca de rouă, perfect pentru o sanie două, la schi pe două pârtii, să nu le ating cu ale mele săruturi fierbinţi, îmi petrec timpul prin ale mele grinzi, prin anotimpul iernii de vis şi goluţ de frig, ameţind-o pe natură de îngheţ, ploi cu sloi, prin pădure acoperind un derdeluş de copil. Am redus puterea razelor mele, pentru a onora viaţa prin albele raze ale iernii, figurine albe căzute din cer pe albele coline de vis emergent atunci când razele mele devin nerăbdătoare de un colind prin florile primăverii timpurii. Pe ceaţă de nor aprins din vazduhul culmilor înalte vă salut c-un zâmbet de copil din înaltul cerului atunci când voi mergeţi mai departe prin viaţa de adult grăbit şi ades nemulţumit.

ZIUA IUBIRII, 

prezentă în Razele Soarelui prin filele anotimpului verde al Primăverii, prin Razele de Foc ale Verii, prin Razele Arămii din recoltele Toamnei si prin Razele Albe stele arginti căzute din cerul Iernii, prin visul unei Nopţi albastre de Iarnă rece!

Suzi Mirea

File de Poveste, de la Iubitul Soare!

Salutul Primăverii

Salutul Primăverii!

Îngerul de mult al Primăverii, mi-a cerut, mi-a cerut atât de mult, să-l salut!

Mulţumesc, Spirit al Primăverii, Spirit al Frumuseţii, Spirit al Noului Început. Spirit ce trezeşti toată Natura Pământului, o Reînvii şi o predai mai departe surorii tale Vara.

Spirit al întregirii în frumuseţi de neegalat al florilor pe tulpinile înfrunzite, Frumuseţi de Primăvară, Frumuseţi de Vară, Frumuseţi de Toamnă şi Stelele Iernii ce te trimite la odihnă pentru a Reînvia din nou la o altă Viaţă Eternă în Creaţia Lui Dumnezeu.

Încântă-ne ochii, mirosul, nasul, văzul, simţirea, în cupele tale colorate ce se oglindesc în razele multicolore ale Soarelui ce se revarsă pe firavele tale petale, până la venirea Vântului călător când se dezlănţuie şi-ţi răvăşeşte toată pictura creată de tine prin Verdele Viu al Vieţii ciclice de pretutindeni, de pe acest Pământ.

Energia Feminină / Masculină a Puternicei Mele Prezenţe EU SUNT este salutară şi în Tot Unitar cu Puternica Prezenţă a Vieţii Vii a ceea ce suntem cuprinzându-ne în Verdele Naturii – Energia Verde a Razei Vindecătoare, Raza dimineţii coborând din Raza Soarelui – Energia Galben Aurie a Razei Învierii şi Iluminării, Viaţa privită şi trăită prin cele 7 Raze ale Curcubeului – prin minunatele Raze Violet – Rozul Trandafiriu al Iubirii din Inima Naturii, Raza Albă Feminină a Lunii oglindind grădinile prin noaptea Stelelor Albastre, toate regăsindu-se prin calendarul anotimpurilor prezente cu darurilele lor, nestemate Vii ce ne sunt oferite şi îngrijite de Elementalii Pământului prin cele patru aspecte prezente aici, prin – Aer – Pământ – Apă – Foc!

Iubesc Deviţele şi mă inspiră,

Iubesc şi Zânele, cu Inorogi,

Şi ei Dragonii, cu flăcări în voci,

Doar au trăit ca maniferele – Foci.

Iubesc Pământul, aşa cum este,

Din Cetina de Brazi pe creste,

Când Muntele-i bogat în zestre,

Un Aur poartă, şi nu-i poveste!

Iubesc Albastrul Cer în Curcubee,

Vlăstarii Cerului în mii de Stele,

Doar Păsări înălţându-se la ele,

Pe cele Şapte Raze colorat în perle.

Iubesc Viaţa, aşa cum este-acum,

Cu tot ce mi s-a dat, înnotând în fum,

Iubesc Destinul, că altfel nu eram –

Aici, să scriu un vers de-un gram,

Din Esenţa Pură a unui filigram!

IUBESC DESTINUL – SUZI Mirea

 

Suzi Mirea 

File de Poveste

 

În acest Prezent al meu ...

 

În acest Prezent al meu ...

În acest Prezent al meu, ştiu cine Sunt ...

La nivelul acesta la care, Eu Sunt ...

Acesta-i adevărul meu ...

Spus din minte sau spirit, cine ştie ...

La nivelul acesta este un înţeles ...

Mai încolo va fi un alt înţeles ...

Evoluăm şi ne ridicăm tot timpul ...

Fiecare după alegerile pe care le facem,

Şi după puterile sale de înţelegere ...

Pe unii îi enervează ... alţii evoluează.

Orientarea spre spiritualitate ... fiecare,

Cum îi este dat să înţeleagă ...

Toţi suntem în oceanul ... vast ...

O largheţe în care apa valsează ...

Pe ritmuri de energii pure, zgomotoase,

De-a valma-n avalanşe ...

Pierduţi în oceanul vieţii, de fiecare zi ...

Prinşi în dramă, – sau culegem nori de vis,

Doar acolo unde fiinţa a atins, şi a subscris!

Prin definiţie toţi suntem îngeri, apoi –

Dumnezeu, credeţi că a creat altceva?!!

Suzi Mirea 

File de Poveste