Raza Soarelui – cântată, de
soare fermecată, o femeie minunată, aprinde focul de
altădată, în inima ce o saltă, la amintirea din vatră, a
Unicului Tată, un adevăr purtat, în celule şi-n substrat, de om
solar, venit din al său bar, trezind apa vie, dintr-o viaţă-n sihăstrie, din
marea veşnicie, a culturii torţă vie, aprizând o fală aurie a renaşterii –
dintr-o fiinţă-a luminii, o capodoperă de culori aprinse – din soare se trimise
prin razele-i permise ce şi le amintise, din structurile nestinse, din dosare
împrăfuite din multele culte, vizite – pe vrute sau nevrute, atingând un cal
troian, de aventuri în acest plan, plantând epoci la rând, din Lemur şi de
curând – un salt şi-un avânt – în vieţile epocale din ere secundare, în balans
şi-n stare de dans, în solitudinea de mamă, mană adusă de curent, în cazul de
faţă, pe aripi de vânt, viitura-n salt pe rând ne cuprinde şi-n curând, ne
curtează - o plăcută dare de om cult, mai animat de curentul acestui veac, din
milenii, ce am fost blocat, a venit vremea de start, o figură-nlânţuită, în
adevăr preţuită, luminând a sa cale, de învechitul Soare, statornic pe cer,
plimbând casa în mister, în linie curbată, de univers aranjată, având şi el o
poartă, dis de dimineaţă – ne deschide-o filă-n viaţă – la cules de porţi
stelare, pe unde s-o găsi în zare, orice-ar fi la întâmplare, curiozităţi
aprinse, în aceste fiinţe deschise, spre noul prag – ce se-anunţă din culise,
într-o casă a Soarelui – graţie valorii puse – pe noi şi pe-acest ţinut, ce în
braţe îl dezmiardă, pe copilul fiinţă solară – ne atinge solemn, vrem nu vrem,
cultivând al său desen, în razele-i călduţe de curând plăcute, că veni şi-o
toamnă, cu razele-i domoale şi plăcute-n strat, stratificând molecule-n glas,
de aer curat, în această viaţă, păianjen pe aţă, la mare înâlţime, să fii bine
şi-n simţire, că ţine, de-a ta descoperire, de Sine. Viaţă-n amintire …(lectură
spirituală)
Suzi Mirea
File de Poveste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu